Revenind la zilele noastre si nu la filme ca “a walk to remember” sau “the notebook”, filme care sunt  convinsa ca pe cele mai sensibile ca mine( asta ca sa nu zic blege) ne’au emotionat pana la lacrimi, incat de fiecare data cand le vedem plangem la fel sau poate chiar mai tare, stau si ma intreb daca love story e doar una? sau fiecare asha zisa love story e prima, sau prima si ultima, sau ultima? cert e ca traim in fiecare zi cu speranta ca vom fi iubite si plimbate si adulate si mai ales nelipsite din viata lui. Ne place sa credem ca suntem indispensabile si de neinlocuit…..ce vise tampite. problema e ca traim cu ele in fiecare zi si ne spunem de fiecare data ca da asha e… nu ar putea niciodata sa ma inlocuiasa cu alta..cert e ca nu incapem pe de’a'ntregul in mintea si zilele lor. Habar nu avem ce inseamna “sa ai cadere la bere” sau cat de greu e sa nu reusesti sa te intalnesti cu baietii decat o data pe saptamana. Noi vrem emotie care sa ne gatuie stomacul si nu o vrem doar in prima zi…speram sa o putem pastra mereu si sa simtim fluturii aia in stomac. Vrem sa ne sune, sa ne aduca flori , sa fie galanti, un sms ici si colo in care sa ne spuna cat de dor le e de noi chiar dak ultima data ne’am vazut dimineatza cand plecam la serviciu…Oare nu mai stiu ce inseamna poveste de dragoste? Oare am scapat vreun film care imi arata la ce trebuie sa visez?